În România, combaterea traficului și consumului ilicit de droguri reprezintă o prioritate legislativă și socială. Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, reglementează sancțiunile pentru diverse fapte legate de droguri. Unul dintre articolele esențiale ale acestei legi este articolul 4, care incriminează deținerea de droguri pentru consum propriu. Acest articol este de o importanță deosebită deoarece afectează în mod direct persoanele care sunt implicate în consumul de substanțe interzise, fără a fi implicate în activități de trafic.
În continuare vom analiza prevederile legale ale art. 4 din Legea nr. 143/2000, incluzând modalitățile în care poate fi săvârșită această infracțiune, diferența între deținerea pentru consum propriu și trafic.
Totodată vom analiza modalitatea în care consumatorii pot beneficia de renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, situație în care nu va exista nicio mențiune în cazierul judidicar.
CE PREVEDE ART.4 DIN LEGEA 143/2000. CARE ESTE PEDEAPSA PENTRU DEȚINERE DE DROGURI PENTRU CONSUM?
Art. 4 din Legea 143/2000 nu sancționează doar deținerea de droguri pentru consum propriu ci și ”Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea de droguri pentru consum propriu”.
Pedeapsa pentru cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Astfel cum arătat în alte articole referitoare la acest subiect, drogurile de risc sunt cele regăsite în Tabelul III din Legea 143/2000, cele mai cunoscute fiind cannabisul sau diazepanul.
PEDEAPSĂ CULTIVARE SAU DEȚINERE DROGURI DE MARE RISC. AVOCAT PENAL ORADEA
Dacă acțiunile de cultivare, producere, fabricare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere vizează droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Trebuie observat că în această situație nu mai este posibilă aplicarea amenzii, singura sancțiune prevăzută de lege fiind închisoarea.
Printre drogurile de risc cele mai frecvent întâlnite sunt cocaina, 3-CMC ori 4-MMA.
DIFERENȚA ÎNTRE DEȚINERE PENTRU CONSUM PROPRIU ȘI TRAFIC DE DROGURI.
Un aspect important în aplicarea art. 4 din Legea nr. 143/2000 este delimitarea deținerii pentru consum propriu de traficul de droguri. Această delimitare este esențială deoarece traficul de droguri este sancționat mult mai sever.
Pentru a stabili dacă o persoană deține droguri pentru consum propriu sau pentru trafic, organele de urmărire penală și instanțele judecătorești vor lua în considerare mai multe elemente, cum ar fi cantitatea de droguri deținută, modalitatea în care acestea sunt ambalate, declarațiile inculpatului și circumstanțele în care a fost surprins.
Circumstanțele săvârșirii faptei sunt esențiale pentru a putea stabili încadrarea juridică, întrucât încadrarea unei fapte ca fiind trafic de droguri atrage o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani pentru drogurile de risc respectiv 5 la 15 ani pentru drogurile de mare risc.
Este important ca încă de la debutul cercetărilor să existe o strategie și să fie administrate probe care să convingă parchetul sau instanța că respectivele droguri erau destinate pentru consum propriu. Un avocat specializat în drept penal din Oradea vă poate oferi asistență juridică profesionistă prin care să fie analizate toate detaliile cauzei.
RENUNȚARE LA APLICAREA PEDEPSEI SAU AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI ÎN CAZUL DEȚINERII DE DROGURI PENTRU CONSUM PROPRIU.
În cazul acestei infracțiuni prevăzute la art.4 din Legea 143/2000, legea oferă posibilitatea ca față de inculpat să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, situație în care nu vor exista mențiuni în cazier.
Pentru a putea dispune în acest sens este necesar ca inculpatul să se înscrie într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri și să respecte obligațiile prevăzute în acest program.
Prin aceste dispoziții legale se urmărește protejarea consumatorilor și încercarea unui sprijin pentru ca aceștia să scape de această dependență, un aspect mult mai benefic decât plasarea unui consumator în penitenciar.
În final, dezbaterea privind dezincriminarea deținerii de droguri pentru consum propriu rămâne deschisă și complexă, implicând considerente juridice, morale și sociale. O eventuală modificare a legislației în acest sens trebuie să fie bine fundamentată și să țină cont de experiențele altor state, dar și de specificul situației din România. Până atunci, art. 4 din Legea nr. 143/2000 rămâne un instrument juridic esențial în combaterea consumului ilicit de droguri.
Acest articol nu reprezintă consultanță juridică și nu atrage răspunderea autorului.